Moldoveanul

Ghenadie canta melodii evreiesti…vesele si triste…mai mult triste…cica jumatate din locuitorii Odessei sunt evrei…iar cealalta jumatate, nu recunoaste…

Am trecut pe langa Nistru ca sa ajung acolo…fluviul are o culoare sanatoasa, curge vioi si pare o ceasca plina ochi in albia lui…da sa iasa pe mal la fiecare miscare….

Ghenadie canta acum pe ruseste…toata lumea e obligata sa vorbeasca pe ucraineana…acum, dupa Majdan…nici dracu nu respecta regula asta…

Un moldovean inalt, de dincolo de Prut, a scos o scripca valoroasa, a luat cateva note, apoi a inceput cu balada lui Ciprian Porumbescu…altcineva, s-a ridicat impozant de la masa si cu paharul inchinand, a recitat ceva despre bani si despre cat de efemer e omul pe pamant…cu intonatie a recitat, fara a se opinti…mi se zbarlea carnea pe mine…ospataritele ucrainene, discrete, au ascultat nemiscate…oamenii aia stiu sa guste frumosul…intr-un colt, trei americani tineri, galagiosi si prosti, incercau sa strice momentul cu limba lor care suna ca un clopot spart…deaung, ding, deaung !

Ghenadie a stiut sa cante si pe romaneste…s-a iesit la dans…cineva aflat aproape de mine, mi-a suflat la ureche ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Odessa s-au petrecut grozavii de neimaginat…populatia evreiasca, aliniata la perete…primul evreu s-a urcat pe scaunelul adus chiar de el si si-a pus streangul de gat, sub amenintarea pustilor soldatilor din trupele de ocupatie…al doilea i-a tras scaunelul de sub picioare, apoi s-a urcat la randul lui pe scaunel, asteptand ca urmatorul sa faca acelasi lucru…

Dar lumea a iertat si oamenii s-au impacat…in Ismail, noi, romanii, am refacut monumentul dedicat ostasilor cazuti in primul razboi…la Reni mai e un monument…vulturul regal e la locul lui…dar nu are niciun insemn monumentul…placuta care amintea de eroi, fusese smulsa de comunistii lui Stalin…ucrainenii ne-au spus sa facem noi ceva, sa punem acolo un insemn, sa reparam, sa le inviem memoria…

Eu am privit fascinat mainile fetei care se ingrijea de masa noastra…pe antebratul drept, avea tatuat un buchet de trandafiri ce pareau sa sada in glastra care le era maneca alba de la camasa suflecata…numai zambet…au cultul muncii prin partile alea…

La vreo zece ore de condus, Est de Odessa, am intrat intr-un combinat metalurgic…standarde occidentale…acolo se turnase structura metalica a turnurilor Petronas din Kuala Lumpur…nu pot sa va descriu in cuvinte…Doamne !!!

Avea un serviciu destinat vizitatorilor, care te prelua cu ghid, iti facea instructajul de protectia muncii, primeai casca si vesta de protectie…autocare unul dupa altul, veneau cu oaspeti…pensionari, dar si multi elevi veneau sa vada ce inseamna munca…sau sa-si reaminteasca de ea…m-am simtit cumva…gelos, invidios, sau poate trist…

La granita dintre Oblast Dnipropetrovsk si Zaporojie m-au asteptat doua ucrainence cu paine si cu sare…in fuste scurte , traditionale…si ii brodate…aveau picioare frumoase, zdravene…n-ai fi putut sa trantesti la pamant una ca alea…eram in zona cazaceasca…aia sunt altfel…nu stiau ca sunt un om simplu, mai simplu decat ei…

Spre miezul noptii, ne-am dus pe malul Niprului…fluviul asta curge negru, involburat…batea un vant cumplit si erau cam zero grade…unul dintre cazaci, chiar cel mai batran, s-a despuiat de tot, s-a inchinat la Dumnezeu cu fata spre Nipru si a pasit pe apa…parea Isus pentru mine…s-a aruncat apoi in apa adanca si s-a pierdut spre mijlocul ei…a revenit pe mal, s-a intors cu fata spre fluviu si s-a inchinat din nou la divinitate…a stat asa pana l-a zvantat curentul…

Ucraina

Facebook Comments

Informatii recente:

  • Nu sunt informatii recente:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *